Cele mai frecvente tipuri de hepatite sunt hepatita A, B coinfecţie cu D, C şi E.
Acestea din diverse metode sau din lipsa tratamentului se pot croniciza şi complica astfel.
O mică parte din pacienţii cu hepatita A pot prezenta recăderi ale hepatitei A la săptămâni sau luni după însănătoşirea aparentă. Recăderile se caracterizează prin prin recurenţa simptomelor, creşterea aminotransferazelor , ocazional icter şi excreţia fecală a virusului.
Hepatita B poate să se complice cu un sindrom asemănător bolii serului ce se caracterizează prin artralgii ( dureri articulare) sau artrite, rash ( erupţie cutanată roşie) şi rar hematurie sau proteinurie în urină.
Hepatita fulminantă este complicaţia cea mai de temut a hepatitei virale în special de grup B cu D, hepatita A mai rar şi în special la vârstnici şi la persoanele cu boală hepatică cronică preexistentă.
Hepatita cronică este o complicaţie majoră tardivă a hepatitei acute B apărând la o proporţie mică din cazurile acute, dar mult mai frecvent la cei care prezintă o infecţie cronică fără să fi avut boala acută.
Hepatita C evoluează spre cronicizare în mai mult de 70% cazuri. Deşi mulţi dintre pacienţi nu au simptome, în cele din urmă ciroza se dezvoltă la 20% din pacienţi în următorii 10 ani. Progresia hepatitei cronice C poate fi influenţată de genotipul virusului, nivelul viremiei, vârsta la care s-a produs infecţia, durata infecţiei, imunosupresie ca şi coexistenţa abuzului de alcool sau alte infecţii cu virusuri hepatice.
Pot să apară şi anumite complicaţii mai rare.
În concluzie grupa bolilor hepatice este o grupă care ridică mari probleme de sănătate şi care în timp duce la deces. Din această cauză este necesar să ne protejăm sănătatea şi să avem grijă de noi.
