Cum este să fii medic? Ce sentimente are un medic?De ce medicii sunt percepuţi ca fiind nişte superoameni? De ce oare toţi cred că un medic poate fi comparat cu D-zeu şi că medicul nu poate fi bolnav?
Medicul este şi el om, ca atare are sentimente şi suferă ca oricine. Pacientul cel mai dificil este chiar medicul, dar oare de ce? Explicaţia este simplă, deoarece ştie cum evoluează fiecare boală. Îi cunoaşte etapele evoluţiei şi ajunge exact unde trebuie…aşa cum scrie în carte. Cazurile cele mai banale sunt complicate, un ex. concret şi simplu este banala apendicectomie (operaţia de extragere a apendicelui) care la un medic evoluează spre complicaţii “ca la carte”.
Dar cu toate acestea medicul iubeşte să trateze oamenii, să îi ajute şi să le înţeleagă durerea. Un medic bun este acela care înainte de toate încearcă să înţeleagă pacientul, să îi înţeleagă durerea şi nu acela care încearcă să trateze doar boala şi atât, neluând în seamă că de fapt boala apare într-un alt context. O boală nu poate fi tratată dacă înainte de toate nu tratăm omul în sine. Suferinţa cu afecţiunea sunt două lucruri total distincte şi trebuie luate ca atare. A fi medic înseamnă să dai dovadă de mult altruism faţă de semeni, înseamnă ca în fiecare zi să înveţi să îţi iubeşti şi mai mult meseria. Să fii capabil să faci sacrificii timp de 6 ani de zile pe băncile facultăţii şi să te instruieşti la patul bolnavului. Înseamnă să stai să înveţi când alţii se distrează, să stai în biblioteci şi să cauţi cu înfrigurare noi informaţii şi sa te pui la punct cu ultimele noutăţi din domeniu medical. De asemenea să faci faţă unor sesiuni interminabile şi foarte grele când trebuie să acumulezi foarte multă informaţie în câteva zile şi de multe ori numărul paginilor depăşind chiar şi un roman de ficţiune.
Un medic nu se poate considera medic dacă nu se află în mediu său şi anume spital sau cabinet medical. Când eşti medic iubeşti atmosfera de spital şi acel miros caracteristic care doar în spitale îl întâlneşti. Un medic bun este acela care se bucură din toată inima atunci când salvează o viaţă şi suferă atunci când este neputincios; şi câteodată mai şi plânge atunci când nu este văzut de nimeni datorită neputinţei sale în faţa bolii şi morţii.
Medicul nu este D-zeu este doar un om. De ce oare tot mai mulţi au impresia că medicii sunt incompetenţi şi sunt hărţuiţi şi acuzaţi? Sau de ce omul obişnuit crede că are tot atâtea informaţii medicale câte are un medic care le-a acumulat după mulţi ani de studiu şi ani de experienţă.
De ce oare sunt atât de nedrepţi oamenii şi nu văd că de fapt medicul este cel care le alină durerea şi îi ajută să treacă peste suferinţă şi boală?
De ce oare?…
ianuarie 12, 2009 la 3:41 pm |
Ai dreptate, insa:
De ce multi medici nu respecta nici macar juramantul lui Hipocrate, ca sa nu mai zic de respectul fata de om?
De ce unii bolnavi sunt plimbati din spital spunandu-li-se ca nu e de compententa lor?
De ce sunt atatea cazuri de malpraxis in medicina si mai grav atat de putini medici care chiar sunt pedepsiti pentru asta?
De ce sunt multi care fara un plic in buzunar te trateaza ca pe un rahat ?
De ce sunt de multe ori cati medici atatea diagnosticuri? Asta nu e o dovada de incompententa?
Nu-ti cer tie sa raspunzi la intrebarile astea, dar poate o analiza si din punctul de vedere al pacientului ar fi indicata, zic eu.
ianuarie 12, 2009 la 4:27 pm |
Draga Dan,
.
Nu am de gand sa fac nici polemici si nici dezbateri filozofice legat la ce ai scris. Raspund doar asa, padure fara uscaturi nu exista, deci medicina nu se sustrage de la aceasta vorba.
As putea sa vin cu “n” raspunsuri la ce intrebi tu dar dupa cum spuneai chiar tu si pacientul are drept de replica.
Eu doar imi expun punctul de vedere din perspectiva medicului