Am început acest post de multe ori şi de fiecare data îl ştergeam. Nu vroiam să îl scriu pentru că nu îi găseam rostul, dar totuşi cred că merită.

Viaţa noastră este o sumă de evenimente, fericite şi nefericite dar care ne întregesc şi care ne fac să simţim că trăim. Oricine încearcă să îşi facă o viaţă cât mai fericită şi să îşi aleagă cu grijă oamenii din jur. Toţi căutăm să iubim şi să fim iubiţi, căutăm pe acel cineva perfect chiar daca nu este. Suntem conştienţi de simţămintele noastre dar uităm ca nu putem fi convinşi de simţămintele celuilalt. Deşi încercăm să îi oferim totul şi suntem fermi şi siguri pe ce putem noi oferii suntem decepţionaţi şi trişti când vedem că acel cineva de fapt nu simte nimic, din contră “rămâne rece” la toate doveziile noastre. Convinşi că cine perseverează învinge mergem mai departe, dar totuşi vine o zi când constatăm că nu merită. Vine o zi când poate suntem la un pas de a ne obţine ce dorim dar atunci constatăm că poate nu doream totuşi acel “cineva”. Atunci realizăm că viaţa a trecut pe lângă noi, că am ratat multe ocazii şi poate am ratat şi fericirea alături de cineva care ar fi apreciat ce puteam să oferim noi.

Şi atunci automat psihicul uman în consolarea sa, lucrează şi inevitabil toţi ne gândim la acel “better in time”, adică va fi mai bine în viitor.

“Mâine este o altă zi” mai bună sau mai rea dar de mâine începem o altă viaţă şi acea viaţă o începem în fiecare zi cu un nou zâmbet pe buze.

Better in time